Doamne, atât de mult mi-aş fi dorit să fi fost şi eu printre ucenici, să privesc şi eu cu uimire cum Te înalţi la cer, cum Te ridici pe norii cerului pentru a-ţi împlini promisiunile.
Mi-ar fi plăcut să urc şi eu pe Muntele Măslinilor, să-ţi aud ultimele Tale cuvinte, să primesc binecuvântarea Ta şi totodată încurajarea că mă vei umple de acea putere care Te-a înviat, care Te-a înălţat.
Aş fi vrut să port în mine mărturia şi măreţia faptelor Tale de pe pământ… dar m-am născut cu aproape 2000 de ani după.
Totuşi asta nu mă opreşte să mărturisesc faptul că eşti viu în viaţa mea. Nimic nu mă opreşte să le vorbesc oamenilor acum… despre Tine, despre experienţele mele cu Tine. Nimic nu mă opreşte să privesc la Tine şi să rămân uimită, nimic nu trebuie să mă oprească să Te înalţ, să Te proslăvesc prin ceea ce spun, prin ceea ce fac, prin ceea ce sunt, prin viaţa mea.
Promisiunile Tale ştiu că nu au fost doar pentru atunci… parfumul lor este proaspăt pentru mine şi mă bucur de puterea pusă în mine, mă simt întărită să Te ştiu lângă mine, mă încurajează să ştiu că sunt în palmele Tale.
Aştept cu nerăbdare desprinderea de pământ, aştept să stau împreună cu Tine pe tronul de slavă promis. Aştept să mă bucur de veşnicia în care Tu eşti şi vei fi proslăvit.
Dar până atunci, vreau ca inima mea, mintea mea, gura mea… să Te înalţe.
Ştiu… ştiu că îmi pregăteşti un loc acolo, în ceruri, cu mult drag. Urzeşti cu dragoste şi cu nerăbdare acel loc special, iar îngerii, cu multă forfotă pregătesc ziua de glorie, ziua în care vei reveni, pe acelaşi Munte al Măslinilor, Muntele Înălţării, pe norii cerului, ca un Învingător, ca mirele care vine să-Şi ia Mireasa.
Te-ai smerit atât de mult pe cruce, e o bucurie să Te înălţăm acum, să Te glorificăm, să Te proslăvim. Îţi mulţumim că ai mijlocit şi continui să mijloceşti pentru noi înaintea Tatălui. Mulţumim pentru harul Tău, mulţumim pentru puterea cu care ne umpli. Ne bucurăm că eşti Mijlocitorul nostru, că eşti Marele Preot, că eşti Împărat, înălţat mai presus de orice stăpânire şi putere. Te lăudăm pentru că ai toată autoritatea în cer şi pe pământ, că prin puterea Ta suntem şi noi biruitori! Şi cât de frumoasă este promisiunea…. „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de Domnie”.
E un privilegiu, Doamne, să ne ştim fiii Tăi. E un privilegiu să ştim că ne vei înălţa la ceruri împreună cu Tine. Ne bucurăm de lucrarea Ta, de planul Tău desăvârşit, Mijlocitorule, Mare Preot, Împărate.
Toată gloria Ți se cuvine. Fii glorificat în veci de veci!
Era târziu azi-noapte când am adormit. O perioadă nu a fost posibil să stau până târziu în noapte pentru a mă putea bucura de lectura unei cărți bune, însă aseară… a fost cu putință. Așa că m-am bucurat de câteva clipe de liniște deplină. Parcă a fost ceva mai ușor să îmi pun ordine în gânduri. Și chiar am savurat acele momente cuprinsă de mirare. Nu-i așa că vremurile în care trăim ne fac să ni se pară ciudată, parcă nelalocul ei… această liniște, parcă tot mai greu întâlnită?!
Mi-am amintit astăzi de o întâmplare din viața unui prieten. În toiul renovărilor, după zile în șir de var și praf de curățat în toată casa, fetița lui de vreo 4 anișori i-a spus: „Tati, nu poți să fii și tu un pic copil?” Fetița avea nevoie de atenția lui și, de asemenea, îi era milă de tatăl ei pentru că nu putea să se joace din cauza responsabilităților administrative.
Astăzi mi-am propus să îți amintesc că, deși poate ești dezamăgit de prieteni, poate chiar de membrii familiei, de cunoscuți… iar singurătatea pare să te cuprindă ca o pânză de păianjen care te înfășoară mai mult și mai mult… totuși tu contezi. Tu ai valoare, ești important în ochii și inima lui Dumnezeu.
cămara sufletului 